Maica Domnului - Dragostea de mamă
Apoi, dacă nu mai poți sta aici, să vii acasă, că doar tu ai unde veni…
Mi-aduc aminte, a fost odată la noi o împrejurare mai grea și mama a zis: „Apoi, dacă nu mai poți sta aici, să vii acasă, că doar tu ai unde veni”. E ceva atât de înduioșător, atât de plăcut, atât de dulce… Vedeți ce înseamnă inima de mamă? Nu te lasă niciodată, niciodată, orice ar fi mama nu te uită… Te lasă unii, alții nu te vor, te ocolesc, te resping, te marginalizează, te împing, te asupresc. Așa ceva nu poate face mama, mama noastră a tuturora! Pot face străinii, dar cine are inimă de mamă, nu poate. „Apoi tu, dacă nu mai poți sta aici, să vii acasă că doar tu ai unde veni…”.
Dacă mama cea pământească poate face așa ceva, gândiți-vă la Maica Domnului! Maica Domnului să ne părăsească vreodată? Se poate cumva să ne părăsească Maica Domnului? Nu se poate! De ce nu se poate? Pentru că este mamă, pentru că are suflet și inimă de mamă. Noi zicem „Maica Domnului” ca și când am zice un titlu. Or, noi trebuie să știm că Maica Domnului este mamă. Și nu este mamă numai pentru Domnul Hristos, este mamă pentru toți cei care vrem s-o avem și să fie mama noastră. Maica Domnului ne cheamă la Domnul, ne cheamă să fim aproape de Domnul. Domnul Hristos ne este binevoitor, vrea să ne ocrotească așa cum găina își întinde aripile peste puii ei. Ați văzut cloștile, cum își adună, seara, puișorii în jurul lor, cum îi acoperă și le dau căldură din trupurile lor?
Așa face mama, așa face mama mamă și așa face Maica Domnului: ne duce la Domnul Hristos și ne recomandă și pe noi, cum i-a recomandat pe cei de la Nunta din Cana Galileii, care nu mai aveau vin și cărora Domnul Hristos le-a făcut vin din apă (cf. Ioan 2). De ce? Pentru că a mijlocit Maica Domnului. Sigur că ne ajută Dumnezeu în primul rând. Dar, de multe ori ne gândim că suntem păcătoși și nevrednici să privim în sus către El și că nu suntem vrednici să se ocupe Dumnezeu de noi. Dumnezeu nu ne-a lăsat și nu ne va lăsa niciodată! Nu ne lasă niciodată, prin oricât de grele împrejurări am trece. Ori de-am fi bolnavi, ori de-am fi infirmi, ori de-am fi neputincioși, Dumnezeu nu ne lasă, El nu vrea să se lase niciodată de noi,orice ar fi… Nu ne lasă nici Maica Domnului.
Maica Domnului este cu noi și ne ajută, ne întărește, se roagă pentru noi pururea , ne ocrotește și ne mângâie. „Lumina întunecatului meu suflet, nădejdea, acoperământul, scăparea, mângâierea și bucuria mea”. Aceasta este Maica Domnului pentru noi: ne duce la Domnul Hristos, Care a vrut și vrea să ne ocrotească, să ne ajute și să ne acopere cum acoperă găina puii săi. Vă propun , când vedeți câte-o pasăre întinzându-și aripile peste puișorii săi, să vă gândiți că Domnul Hristos a zis: „De câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi” (Luca 13, 34). Niciodată nu putem fi singuri când Îl avem pe Dumnezeu. Niciodată nu suntem singuri când o avem pe Maica noastră. Niciodată nu suntem singuri când îi avem pe sfinții lui Dumnezeu.
Niciodată nu suntem părăsiți când Dumnezeu este cu noi, când Maica Domnului este cu noi. Știți cine este părăsit? Acela care vrea să fie părăsit, și chiar dorește lucrul acesta; dacă dorești din tot sufletul să fii cu cineva, nu are cum să nu poți; Domnul este pururea cu noi, ne poate oferi compania Sa, poate fi oricând cu noi, El nu ne poate refuza niciodată, n-a refuzat niciodată pe nimeni, El dorește să vadă că noi dorim să fim cu El. Paradoxal, uneori când, chiar nu dorim să fim cu cineva, El, Domn și Împărat stă și bate la ușa sufletului nostru pentru a Îi deschide să intre, să vină și să fie cu noi. Acela care dorește să fie părăsit , acela nu are darul lui Dumnezeu și aceluia i-ar putea zice Domnul Hristos: „De câte ori voit-am să vă adun cum adună găina puii săi sub aripi, dar n-ați vrut”. Cine vrea să fie cu Dumnezeu, Îl are pe Dumnezeu. Cuvintele lui sunt cuvintele lui Dumnezeu, gândurile lui sunt gândurile lui Dumnezeu, simțirea lui este simțirea lui Dumnezeu.
Să avem mai multă încredere în Dumnezeu, mai multă încredere în Maica Domnului, mai multă încredere în bunătatea lui Dumnezeu, eu aș zice să-L provocăm pe Dumnezeu la bunătate pentru că nu are cum să nu ne răspundă, aceasta-i pentru mine certitudine; trebuie îndrăzneală să facem lucrul acesta… să îndrăznim și către bunătatea Maicii Domnului. „Pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Luminii, întru cântări cinstind-o să o slăvim”. Să o mărim cum a mărit-o Dumnezeu când a ales-o. Să o mărim cum a mărit-o Fiul său când S-a sălășluit în pântecele ei cel pururea fecioresc. Să o mărim cum a mărit-o îngerul binevestitor care i-a zis: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău” (Luca 1, 28). Să o mărim cum a mărit-o Elisabeta, plină de Duhul Sfânt, care a zis: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău” (Luca 1, 42). Să o mărim cum a mărit-o femeia care a ridicat glas din popor și a zis către Domnul Hristos: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt” (Luca 11, 27). Să o mărim cum au mărit-o îngerii și toți sfinții, cum a mărit-o Biserica în toată vremea ei…
Sfârșesc aceste gânduri și aceste cuvinte pe care le-am spus și mi le-am spus și mie, din care m-am bucurat și eu și din care sper să mai bucur și pe alții și mai zic încă o dată, cum a zis mama : „Tu, dacă nu mai poți sta aici, să vii acasă, că ai unde veni”. Apoi să știți că Maica Domnului zice tot așa către noi. Dumnezeu să ne ajute, Maica Domnului să ne ocrotească și să ne înțelepțească, pentru ca să avem bucuria pe care o dă Maica preacurată, Maica bucuriei.
Arhim. Teofil Părăian