Despre biserică

 Un document interesant este ”Dicționarul topografic și statistic al României” elaborat de D.Freuzescu, în 1972, unde pomenește din nou despre Balaca ca sat al comunei Scăieni, denumit în trecut ”Valea Căpușarilor”. Numele de ”Balaca” apare și în ”Dicționarul geografic al județului Prahova” ca sat al comunei Scăieni, plasa Podgoria cu 268 locuitori. Totodată se arată aici că exista o biserică fondată în anul 1797 de familia Cantacuzino, influentă la domnie în Țara Românească, și refăcută în anul 1848 de Grigore Filipescu. Mai târziu, cercetătorul N.Stoicescu, în lucrarea ”Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România” spune că biserica de la Balaca cu hramul ”Sf. Grigore Teologul” era din lemn și a fost înălțată în anul 1793. Biserica veche a fost o bisericuță din ”bârghii” de stejar pe fundații de var și cărămidă construită de niște călugări în mijlocul unei păduri, pe la anii 1800; de la care au rămas sfânta masă, o icoană din anul 1853, sfânta cruce (fostă pe turla vechii biserici și actual așezată pe acoperișul capelei ce adăpostește Sfânta Masă a fostei biserici – după mărturia domnului Trifon Constantin – nea Ticuță, enoriaș al parohiei). Datorită intemperiilor biserica a suferit de-a lungul anilor mari degradări fiind renovată în anul 1850, iar în 1914, odată cu începutul primului război mondial (1914-1918), fiind în stare de ruină a trebuit să fie închisă.