IZVORUL TĂMĂDUIRII
Lucruri minunate și uimitoare a săvârșit Stăpânul cerurilor, dintru început, prin tine, Cea cu totul fără prihană. Că și de sus a picurat lămurit ca o ploaie, în pântecele tău, dumnezeiască Mireasă, arătându-te pe tine izvor din care curge toată bunătatea și mulțimea de tămăduiri, izvorând din belșug faceri de bine tuturor celor ce au nevoie de întărirea sufletelor și de sănătatea trupului, prin apa harului.
Apoi, dacă nu mai poți sta aici, să vii acasă, că doar tu ai unde veni…
Mi-aduc aminte, a fost odată la noi o împrejurare mai grea și mama a zis: „Apoi, dacă nu mai poți sta aici, să vii acasă, că doar tu ai unde veni”. E ceva atât de înduioșător, atât de plăcut, atât de dulce… Vedeți ce înseamnă inima de mamă? Nu te lasă niciodată, niciodată, orice ar fi mama nu te uită… Te lasă unii, alții nu te vor, te ocolesc, te resping, te marginalizează, te împing, te asupresc. Așa ceva nu poate face mama, mama noastră a tuturora! Pot face străinii, dar cine are inimă de mamă, nu poate. „Apoi tu, dacă nu mai poți sta aici, să vii acasă că doar tu ai unde veni…”.
